De Lumină
s-a umplut Prislopul
și lumea
și cerul…

Părintele Arsenie a zâmbit
Din mormântul
În care nu mai locuiește
De mult…

La dreapta Tatălui,
Și la stânga Fiului,
E locul lui,
Pe crucea rugăciunii inimii,

Cruce întruchipată,
Întinsă către în sus
Pe dealuri
În iarbă, copaci și os.

Râde Părintele
De vinul cu pâine sfințit
Picurându-i în barba-i
Zâmbindă de atâta Grație,

Și la altă cină de taină
Ne cheamă,
La fruntea Lui cu spini,
Săruturi să punem,

Să treacă rana
De spine,
De ură
Si cui.

Arsenie, Arsenie!!!
Pășitor înaintea
Revenirii Mele
Binecuvântat numele Tău!

Binecuvântat numele meu
Și al Tatălui,
Și al Fiului coborât și înviat
acum și-n vecii vecilor.

Amin!

Să fiți în lumină dragilor!