Cele ce urmează a fi spuse mai jos, vin   din  experienţa  mea   directă, iar  articolul  acesta  imi reprezintă propriile      mele    păreri     despre cofeină.  Trataţi-l  ca  atare  şi  dacă aveţi dubii, experimentaţi şi voi.

Nu sunt un băutor de cafea, nu  am  fost niciodată. Cu excepţia câtorva examene  la  care    am    apelat     la  cafea,  nu  am  băut  cafea.  Exprienţa  mea cu cofeina a venit bând ceai verde sau ceai negru. Deşi  acum  nu  mai sunt ceaiurile  mele   preferate, a  fost  o  perioadă  în  care le-am folosit  cu  mare  plăcere,  până  când  am  înţeles cursa în care am intrat singur… Şi totul a plecat de la un experiment!

În   general   recomand   pacienţilor   mei,   tehnici,    diete, diverse  remedii sau tratamente naturiste  după  ce  eu  le-am  experimentat  pe  propria  mea piele o perioadă mai lungă de timp! De  aceea  am  certitudinea că ceea ce recomand sau nu recomand, vine în cunoştinţă de cauză, după  o  experimentare  directă  a  efectelor  respectivelor  remedii. Repet însă de fiecare  dată  că  aceste  păreri  îmi  aparţin,  fără  a  impune  cu  titlu  de  adevăr   universal experienţa   mea:  fiecare  e  liber  să  aleagă  ce crede, iar eu sunt împăcat că pacientul meu este  informat  şi  poate  să  aleagă  pentru  sine  ce  consideră  că  e  mai  bine. De aceea pot recomanda  în  cunoştinţă  de  cauză  omului  bolnav:  vegetarianismul ( sunt vegetarian de aproape 20 de ani) , raw-veganismul (cel puţin un an de zile am fost 98% raw-vegan,  timp în  care  mi-am  stopat  definitiv  Vitiligo-ul  şi  mi-am  vindecat varicele), postul cu apă ( în acelaşi  an  de  raw-veganism  am ţinut două zile pe săptămână post negru cu apă, fapt ce a contribuit  la  vindecarea de care aminteam), diversele diete printre care amintesc cu mare placere  Clean  Program-ul  lui Alejandro Junger  (sau  Detox după cartea omonimă apărută  şi  în  româneşte…  şi  e  primul  în  topul   dietelor pe care le recomand oamenilor bolnavi), sau dieta macrobiotică al lui Oshawa ( în forma regimurilor  celor mai austere ale lui),  diversele  remedii  şi  diete  propuse  cândva  de  Valeriu  Popa, deparazitarea  Huldei Clark, etc.

Aşa am ajuns la un moment dat să experimentez cofeina, nu prin intermediul cafelei ci aşa cum  am  spus  deja, prin  intermediul  ceaiului  verde  sau  negru. La vremea respectivă, se făcea o reclamă  intensă  ceaiului  verde ca puternic antioxidant şi foarte des pacienţi de-ai mei  mi-au  cerut  parerea  în  privinţa  lui. Pentru  că  nu  ştiam  ce  să  spun  despre   acest subiect,  am  hotărât  să  experimentez  pe mine efectele acestui ceai. Cele ce urmează sunt povestea acestui experiment.

Până  la  acel  moment  mai  băusem  ceai  verde sau negru, nu foarte des şi nu regulat, însă având  informaţia  că  acesta  este  băut  de  chinezi chiar de patru ori pe zi, am luat această informaţie  ca  ipoteză  de  lucru, şi  fiind un tip excesiv cu mine insumi am mărit ceaşca de ceai  care  la  chinezi  sigur  e  mai mică… aşa ca pentru ei…, la o cana dublă… aşa ca pentru mine,  iar  infuzia  ceaiului   am   făcut-o   mai   lungă   de   două   minute.  Nu   râdeţi…  aşa experimentez  eu  pe  mine… avantajul este că timpul experimentului nu se întinde pe prea multe  săptămâni…  şi  atunci  pot  trage  mai  repede nişte concluzii! Reamintesc că la acea dată eram vegetarian de cel puţin zece ani.

În  primele  două  luni  în  care  am  băut  zilnic cel puţin două căni de ceai verde şi cel mult patru căni, am debordat de energie, dormeam cam patru ore pe noapte (avem vise multe şi colorate),  şi  puteam  lucra  toată  ziua  fără  probleme şi puteam conduce maşina a la long indiferent  de  cât  de  lungă  mi-a  fost  ziua  de  lucru. Eram extrem de încântat şi eram pe punctul  să  dau  verdictul  că  într-adevăr  ceaiul  verde  e bun! Am continuat însă şi a treia lună şi aici au început să apară simptomele evidente ale  intoxicaţiei cu cofeină…Nici nu se putea întâmpla altfel…

Primul  lucru  pe  care l-am sesizat a fost că, după ce beam ceaiul de dimineaţa şi plecam în lungile  mele  drumuri  cu   maşina, apărea foarte repede  o stare de somnolenţă, la început uşoară  dar  pe  măsură  ce  experimentul meu înainta în a treia lună din ce în ce mai mare, mai  greu  de  controlat, din ce în ce mai rapidă luând în calcul  ora la care îmi beam ceaiul.

M-a  intrigat   aspectul  ăsta  la  început  şi  am dat vina pe faptul că nu dormeam  suficient. Apoi  somnolenţa  la  volan  a  devenit  acută, începea cam la 15-20 de minute după   ce îmi beam ceaiul,  în   sensul  în  care   eram  nevoit  să trag pe dreapta şi să dorm 10-15 minute. Pentru  că  aveam  drumuri  lungi  de  făcut, aceste  opriri  îmi dădeau peste cap programul zilnic, aşa  că  forţam  să  depăşesc această stare de somnolenţă… Apoi am adormit la volan de  vreo  două  ori… din  fericire  nu  s-a  întâmplat  nimic grav. Dar asta a tras semnalul de alarmă. Şi am început să analizez.

Interesant e faptul că la început nu am dat vina pe ceaiul verde… Îmi intrase atât de mult pe sub piele acest ceai, încât primul lucru a fost să mă gândesc la carenţe, la dieta mea, la efortul pe care îl fac zilnic, în nici un caz la el.

Pentru  că  singura  variabilă  introdusă  de mine în viaţa de zi cu zi, în ultima vreme a fost ceaiul verde… atunci mi s-a aprins beculeţul şi mi-am amintit că de fapt eu experimentam efectele  lui  asupra  propriului  meu  organism… iar  corpul  meu  o  luase razna!!! În fond vegetarian eram deja de 10 ani, eram obişnuit cu postul alimentar, iar analizele mi-au ieşit tot timpul bune în aceşti ani… deci motive de carenţe nu prea erau…

Aşa că am oprit consumul acestui ceai  şi  chiar dacă dimineaţa imi ardea buza după ceaiul meu verde, m-am abţinut cu tărie să îl beau.  Au urmat trei săptămâni de coşmar cu dureri de  cap  înfiorătoare, somnolenţă  de  plumb, transpiraţii   cumplite,   urina   de   dimineaţă puternic  mirositoare  şi  foarte  galbenă  ( nu  am  avut  niciodată  probleme  cu ficatul!!!).  Undeva  în  a  patra  săptămână  toate  simptomele  acestea au dispărut de parcă nu au fost niciodată.

Concluziile   acestui  experiment  nu  au  venit  imediat!  Am vrut să înţeleg ce legătură este între  starea  mea  de  vitalitate  şi  suprarenale ( în  fond ceea ce am experimentat a fost un intens  şi  profund  sindrom  al  suprarenalelor  epuizate), legătura  dintre  starea  de stress intens  (pentru  că   ceaiul  verde  şi  cofeina lui au indus o stare de stres continuu în corpul meu,  în nici un caz un dinamism sănătos…) şi suprarenale, corelaţia dintre simptomele de după  ce  nu  am  mai băut ceai cu o evidentă stare de sevraj şi de asemenea să înţeleg de ce după  oprirea  ingerării  ceaiului   verde   corpul   meu   a   experimentat   stări   intense   de detoxifiere,  pe  care  le-am  recunoscut  pentru  că  le-am  mai  întâlnit  în  anul  în care am mancat preponderent crudităţi!

Iată la ce concluzii am ajuns după acest experiment al meu:

• Cofeina  este  o  otravă  pentru  corpul  nostru! Imediat după ingerare,  reacţia  corpului meu fiind  una  de  tipul  „luptă  sau  fugi”,  reacţie   ascunsă   sub   aparenţa   stării  de dinamism  pe care eu o reimţeam zilnic, de dimineaţa până noaptea. Şi nu este o otravă uşor de procesat de către corpul nostru.
• Cofeina  induce  în  corp  un  stress  imens tocmai pentru că este o otravă. Astfel, corpul opreşte  toate  activităţile  oarecum  nevitale  în  acel  moment şi pe care le poate amâna pentru  o perioadă , inclusiv procesele de detoxifiere din organism. De aceea persoanele dependente  de  cofeină  au  dureri  mari  de cap în dimineaţa în care nu beau cafea, dar acestea  dispar  imediat ce o beau. În astfel de dimineţi în care nu se bea cofeina, corpul profită  să  scoată  reziduurile  depozitate până într-un moment prielnic, … şi o face atât de  intens, încât  la  propriu, rinichiul, ficatul nu pot procesa şi elimina prin piele, urină sau  scaun  aceste  toxine…  iar  sângele  devine în timp scurt încărcat cu aceste otrăvuri care apoi  sunt plimbate prin tot corpul, inclusiv prin creier şi cap. De aici sunt durerile de cap atunci când a doua zi nu ne bem drogul…                                                            Pentru  că starea  de    stres   indusă  de  cofeină  este  mare,  suprarenala  reacţionează      imediat    eliberând  hormonii      antistress:       cortizol,  adrenalină,                noradrenalină,  hormoni glucocorticoizi care  au  ca  scop     activarea    metabolismului    glucidic,     lipidic    şi   proteic,    cu    alte   cuvinte deblocând  rezeve de  energie,  ca    şi   cum  am  fi  supuşi  unui   efort    intens,…  şi    în    plus influenţează   reacţia   organismului la  stres  întelegând  prin  asta  orice modificare cu   care  organismul    se  confruntă,  de natură fizică sau psihică: infecţii, traumatisme,  intervenţii  chirurgicale,  febră, depresie, expunere   la   temp­e­raturi    prea   înalte   sau   prea  joase, evenimente  sau situaţii, şi de ce nu, expunerea la  otrăvuri,    etc… De  reţinut    însă     că     valori  anormal    de     mari     ale    cortizolului    determina  creşterea marcată  a  glicemiei     catabolismul    (consumarea proteinelor)    până  la reducerea maselor musculare şi scăderea   imunităţii. De asemenea cortizolul diminuează procesul    de    osteogeneză   care   reprezintă  tocmai procesul de dezvoltare a osului ca organ. Asta înseamnă că  sistemul  osos se degradează în timp dacă se  menţine  nivelul cortizolului un  timp îndelungat. Privind  acest  tablou  în  care  deşi  ne  bem  în  linişte şi relaxaţi cofeina, corpul     se comportă  de  parcă  are  nevoie   instantanee de energie, deşi noi suntem imediat după trezire şi nu  facem   mare  lucru,  iar  după  o  noapte   de somn, energia vitală se presupune că este la cote maxime.

Un  alt  efect  interesant este următorul: aceşti hormoni ai suprarenalei vin să contracareze starea  de  stres  indusă  de  cofeină,  şi  cel  puţin  în  perioada  de  început   a   băutului  de cofeină  reuşesc  să  inducă  o  stare  bună  atât  fizică  dar  mai ales interioară. Noi asociem această  stare  de  bine cu cofeina, când de fapt starea este indusă de suprarenala care luptă să ne scadă stresul. Este însă necesar să spunem că suprarenala este o glandă endocrină de dimensiuni  reduse,  are  cca 5g,  şi este aproximativ de marimea unui bob de fasole. Cât să poată  genera  zilnic, pentru  că  zilnic  băutorii  de  cafea  sau  ceai  verde,  îşi  aduc  în corp cofeină, suprarenalaa hormoni antistres? Ştiu! Veţi spune că efectul unei cafele este de 3-4 ore după care are timp să se regenereze suprarenala noastră. În realitate nu este aşa!

• Cofeina nu poate fi eliminată de către corp în 24 de ore, ci în mai mult de atât. Cum am ajuns  la concluzia asta? Foarte simplu. După ce au trecut efectele experimentului meu, s-a  mai  întâmplat să mai beau, ca moft, din când în când câte un ceai verde sau negru. Fără excepţie, a doua zi apărea somnolenţa de care vă spuneam, semn că suprarenalele au  luptat  de  zor  să  contracareze  efectele  negative  ale  stresului  produs de otrăvirea respectivă. Si  somnolenţa  apărea în pofida faptului că toată noaptea am dormit. Ce am mai  sesizat  în  noaptea  de după consumul cofeinei, a fost revenirea somnului agitat cu vise  intense  şi  colorate, care în nici un caz nu mi-au adus un somn de calitate. Ştiu vei spune  că  toţi  visăm. Şi  eu  visez, chiar  dacă  nu  îmi  aduc   aminte  visele  avute,  însă în noaptea de după ceaiul respectiv, visele mele deveneau mult mai intense. Evident, în seara respectivă, fie că beam   ceaiul la prima oră fie mai târziu, somnul venea mult mai târziu… asta în condiţiile în care dacă vreau să dorm, adorm aproape instantaneu.

Efectele  însă  se  stingeau  destul  de  repede  în  ziua  următoare  pentru   că   beam  ceaiul respectiv  destul  de  rar. Şi  a  apărut  astfel conştientizarea că, dacă un băutor de cofeină – indiferent  de   sursa care aduce cofeina – îşi bea în fiecare dimineaţă doza de cafea, a doua zi,  când  de  obicei  îşi  bea  iarăşi  cafeaua,  în  corpul  lui  există încă un reziduu de cofeină neeliminată  complet   din  corp.   Zi după  zi  de băut cofeină, adaugă cantităţi în plus la un reziduu  care  se  acumulează  continuu.  Asta  înseamnă  că suprarenala  nu  are timp să se regenereze,  pentru  că  tot  timpul  pompează  hormoni  antistres!  Mai  devreme   sau  mai târziu, această glandă va claca!  Băutorul de cofeină, va constata că băutura lui parcă nu îşi mai  face  efectul  şi  de  cele  mai   multe ori va mai adăuga o doză în plus! Puneţi-vă însă şi următoarea  întrebare:  ce  se  va  întâmpla  cu  sistemul  nostru endocrin când suprarenala clachează? Vă spun eu: prima glandă endocrină care o ia razna, din dorinţa de a compensa ce  nu  mai  compensează  suprarenala,  este  tiroida. Nu  vi  se  pare   că   în   ultima  vreme problemele de tiroidă au devenit din ce în ce mai dese, în special la femei?

• Epuizarea suprarenalei ne va expune stresului zilnic, pe care îl vom simţi mult mai acut de  această  dată. Corpul  nostru  va  face  tot posibilul să reactiveze această glandă şi va produce  mai  mult  colesterol,…  şi  asta  pentru  că  acest   colesterol   este  precursorul hormonilor sexuali şi ai suprarenalelor!

Şi aici am conştientizat un alt lucru de importanţă capitală, care m-a condus să aprofundez relaţia noastră cu colesterolul. Aşa a apărut articolul „Adevăruri despre Colesterol”, e drept un  articol  niciodată  dus  până  la  capăt  din  motive  obiective, dar care conţine suficiente informaţii  care  să  vă  ridice  nişte  semne  de  întrebare. Creşterea colesterolului în corpul nostru   are rolul  de  a regenera un corp epuizat de oboseală şi de stresul zilnic. Expunerea pentru  perioade  lungi  la cofeină va conduce mai devreme sau mai târziu spre aceste două degradări: oboseala cronică şi stresul crescut.

• Oboseala  cronică  se instalează pentru că somnul nostru nu mai este unul de calitate. E necesar  să  vă  reamintesc  că  odihna  perfectă a  corpului nostru se face atunci când se atinge  starea  de  somn  profund  fără  vise! Întrebarea  pe   care  mi-am  pus-o  a    fost: cofeina  ne  mai  permite  să  atingem  starea  de  somn  profund  fără  vise suficient  de  mult  timp  încât  corpul  nostru  să  poată  să  îşi   acumuleze odihna necesară refacerii lui? Răspunsul este evident NU!

Amintiţi-vă  că  din  cauza  cofeinei  starea  de  veghe  care  ne  caracterizează  în activitatea zilnică  se  prelungeşte  mai  mult  decât  e  cazul, orele  la  care ne culcăm devenind tot mai înaintate.  Deşi  adormim  mai târziu şi credem că oboseala ne va duce într-un somn adânc şi  odihnitor,  starea  de  somn  cu  vise  devenind  mult  mai  intensă  se va prelungi şi ea ca interval  de  timp…

Asta  face  ca  perioadele de somn profund fără vise să se scurteze şi ele, conducând  spre  o incompletă     recuperare     a     corpului     fizic,   care dimineaţa următoare nu va mai  fi  la parametrii maximi.  Zi după zi această oboseală reziduală se va acumula atât de mult  încât dimineţile ne vom trezi   din  ce  în  ce  mai  obosiţi,  până  când  vom   ajunge la ceea  ce  se numeşte oboseală cronică!

• În  orientul  indian  se  spune  că  după starea de somn profund fără vise urmează o altă stare  mult  mai  profundă,  numită  starea  de  Turya –  a  patra  stare –  şi că în această stare, sufletul  nostru  se  regenerează  şi  el  prin  reconectarea  la  sursa  divină care l-a creat!  Dacă  această  stare  există, cu  siguranţă  şi ea îşi va reduce intervalul de timp de manifestare.  Dacă  este  adevărată această informaţie, atunci sufletul nostru tinde să se desprindă  de  la  sursa  divină  care  la  generat!  Este  sau  nu  este   adevărată   această informaţie  rămâne  să  vă  răspundeţi  singuri.  Pot  insă  să  vă  spun  că  marii  trăitori creştini  ai  zilelor  noastre  infierau  cafeaua  ca fiind o substanţă malefică pentru noi şi sufletul nostru. Dacă sunt adevărate aceste informaţii atunci rămâne valabilă o singură concluzie care spune că reducerea intervalului în care se manifestă a patra stare -turya- ne conduce treptat la o deconectare a sfletului de la sursa care l-a creat. Dacă  este  aşa, atunci e necesar să vă puneţi întrebarea de ce cafeaua, ceaiul verde, negru, cacaoa  sunt promovate atât de intens… şi să vă răspundeţi singuri la această întrebare.
• Toate   sursele  de  cofeină   sunt    promovate   ca  având  proprietăţi  bune.  Din  păcate concluzia  mea  este  că  aceste  proprietăţi  bune  sunt contrabalansate masiv de răul pe care îl face cofeina în corpul nostru. Vreau să reţineţi că nu cafeaua, ceaiul verde, negru sau alte culori, cacaoa sunt nocive… ci conţinutul lor de cofeină le face aşa. Am  amintit cacaoa:  Da!  Şi  ea  este nocivă şi am experimentat-o şi pe ea, ajungând în acelaşi punct ca şi în cazul ceaiului verde sau negru. 
• Povestea  experimentului  meu  cu  cacaoa  a  fost unul însă mult mai scurt şi l-am oprit imediat  ce  efectele  pe  care  le-am  descris  mai  sus  au  apărut. Şi credeţi-mă chiar au apărut.  În  experimentul  meu  cu  cacaoa  subiectul  a  fost ciocolata 100% naturală, pe care  mi-am  făcut-o  eu.  Nu vă pot descrie cât de bună este această ciocolată! Nimic de pe piaţă nu se poate compara cu această ciocolată care nu conţinea decât cacao, unt   de cacao, ulei de cocos şi miere, chia şi seminţele de cânepă fiind adăugate doar pentru a-i da o consisenţă  mai  crocantă  ciocolatei.  Toate aceste elemente raw 100%, şi cotate cu un  potenţial  benefic incontestabil m-au dus în acelaşi loc. Imediat cum am recunoscut somnolenţa  de  a  doua  zi,  somnul  intens  ca  vise, ora  târzie la care mă culcam, m-au făcut  să  recunosc  imediat  efectul  cofeinei  în  corp.  M-am    oprit    însă    din    acest  experiment doar după ce mi-am terminat toată cantitatea de ciocolată pe care am avut-o la dispoziţie! O bunătate, … mmmm…periculos de bună.
• Un  alt  experiment  pe  care  l-am  făcut  pe  mine  a  fost  cel  cu  un  produs extrem de popularizat de câţiva ani încoace:  cafeaua  cu   ganoderma,   ceaiurile   cu  ganoderma, produsele cu ganoderma.  Deşi  am  experimentat  doar cafeaua cu ganoderma, despre care se spune ca nu are cofeină, efectele au fost similare cu cele produse de cofeina din ceaiul verde! De asemenea am experimentat stările de care am vorbit şi de asemenea am regăsit dependenţa de acest produs. Sugestia mea este să o evitaţi!
• Ştiu!  Dozele  pe care eu le-am folosit au fost mult mai mari decât cele pe care le folosiţi unii  dintre  voi.  Cred însă cu  tărie  că  şi chiar „doar o cafea mică dimineaţa” aşa cum spuneţi mulţi dintre voi, este mult prea mult pentru corpul nostru! Şi de asemenea cred că acumularea în corp a cofeinei este cumulativă,  atâta  timp  cât  o  folosim zilnic.
• O  altă   informaţie  despre  cofeină  spune  că, plantele care produc această substanţă o folosesc ca insecticid pentru a se apăra de dăunători!!! Deci, e o otravă sau nu?
• Sevrajul  de  după încetarea ingerării de cofeină este  un semn cert că avem de-a face cu un drog!  Ştim  clar  ce  înseamnă,  măcar  teoretic,   o dependenţă. Eu nu vreau ca viaţa mea  să  fie  condiţionată  de  nimic, cu atât mai puţin de un element banal aparent, dar atât  de  insidios. Toţi  băutorii  de  cafea îmi spun că nu pot supravieţui fără cafeaua de dimineaţă,  că asta  face  parte  din placerile lor zilnice la care nu vor să renunţe, pentru că   până  la  urmă  de  ce  trăiesc  pe  pământul asta dacă nu-şi pot permite să se bucure măcar de atât.  Le  spun  atunci să bea cafea decofeinizată iar răspunsuleste invariabil e acelaşi:  „nu  e  acelaşi  lucru”, „ nu  îmi  place…”, „ are  mai  multe  toxine decât cafeaua normală”… Ce  scuze  bune  ca să continuăm să ne păcălim! Îi provoc pe toţi băutorii de cafea  să-şi  reamintească:  au supravieţuit fără să bea cafea până în ziua în care au băut prima cafea! Sugerez acestor persoane să caute cu adevărat surse  de  fericire  autentice care fac ca viaţa să merite să fie trăită. Cafeaua, cofeina nu cred că ne poate umple acest deficit de fericire pe care încă nu l-am găsit.
• Confirmarea  că  procesele  de  detoxifiere,  de  curăţare   de  reziduurile  metabolice  se blochează  chiar  de  la  prima  gură de cofeină, a venit după ce am încetat experimentul respectiv.  Transpiraţiile  mirositoare,  urina  puternic  colorată  şi puternic mirositoare sunt această confirmare… şi reţineţi am un regim alimentar vegetarian, care presupune armonizarea    proceselor    metabolice,    asimilarea   şi    dezasimilarea   devenind  mai echilibrate,  prin  comparaţie  cu   alimentaţia în care proteina animală este prezentă în exces! Unele  femei,  sau  mă  rog,  persoanele  care suferă de constipaţie spun că băutul cafelei de dimineaţă le/ îi ajută să  aibă  scaunul  de  dimineaţă,   cafeaua   reprezentând instrumentul  numarul  unu  în  combaterea  constipaţiei.  Am  să  vă  dezamăgesc   încă odată,  această  reacţie  a  corpului  este  una  care  se  întâmplă  în  cazul  oricărei otrăvi ingerate! Iar acest lucru confirmă agresivitatea cofeinei!  Ca  să  nu  spun  că  avem de-a face  cu  o  substanţă  care  coboară  PH-ul  corpului  nostru înspre acid. Cele mai multe dintre bolile noastre se produc  pentru că în corpul nostru PH-ul a devenit unul acid. Şi asta  fără  să  reamintesc  că  un  Ph acid modifică flora intestinală benefică, aduce chiar această  modificare  ea  însăşi  constipaţia, … sistemul   imunitar  suferă prin  reducerea cantităţii de acidofilus, bacterie esenţială în crearea barierelor imunitare – este suficient să  amintesc  de  sistemul  imunitar  vaginal  care  este  cel mai puternic din corpul unei femei,  şi  care  se  sprijină  pe acest lactobacilus acidofilus. Mai e necesar să reamintesc incidenţa  tot  mai  mare  a  problemelor  de col uterin care au la bază exact diminuarea cantităţii de acidofilus din flora vaginală?

Au  trecut  mai  bine  de  8 ani de la acest experiment.  Chiar  şi  acum,  dacă  beau  un  ceai verde,  regăsesc  în  mine  efectele de care am vorbit. Nu mai beau acest ceai din moft, nu îl mai beau deloc, însă o dată pe an îl beau ca să îmi reconfirm ca regăsesc efectele nocive ale cofeinei despre care tocmai v-am povestit!

Cred  cu  tărie  că  în  obiceiul  de  viaţă  al  omului  bolnav în special dar şi în cazul omului sănătos,  sursele  de  cofeină  nu  au  ce  căuta!   Nu  mi  se  pare  firesc  ca  omul bolnav să ia medicamente pentru diversele afecţiuni,  dar  să continuie să folosească această otravă. Nu mi  se  pare  firesc  ca  medicii să recomande o cafea pe zi pentru că e  un  tonic  general bun,  dar  să  prescrie  în  acelaşi  timp   medicaţie  împotriva  colesterolului, medicamente pentru inimă, diuretice pentru retenţiile de apă, hormoni tiroidieni, etc… şi să nu facă asta decât după ce au interzis cu vehemenţă sursele de cofeină!!! Dar asta este altă poveste!

Cine are urechi de auzit…