Toxinele şi reacţia ficatului

Pentru a fi sănătoşi procesele de detoxifiere sunt vitale. Am văzut că există o legătură între starea de toxicitate şi sănătatea intestinelor noastre. De asemenea am înţeles că a avea intestine cu probleme lasă uşa deschisă bolilor, începând de la cele „uşoare”, la boli din ce în ce mai grave, aici intrând bolile cardiovasculare, bolile metabolice, dar şi bolile autoimune şi cancerul.

Max GERSON, unul din medicii geniali ai secolului trecut, spunea într-una din lucrările lui:

” Strădaniile terapeutice se concentrează asupra a trei elemente esenţiale:

1. Realizarea şi menţinerea unei detoxifieri cât mai bune

2. Restabilirea, pe cât posibil, a întregului metabolism intestinal, inclusiv cel al ficatului

3. Restabilirea întregului metabolism parenteral, necesar reacţiilor inflamatorii şi forţei de vindecare„

Aceste lucruri erau spuse de către acest medic fantastic, undeva pe la sfârşitul anilor 1940, când încă incidenţa bolilor degenerative nu era atât de dramatică aşa cum se întâmplă în ziua de azi. A tratat cu succes multe forme de cancer în stadiu terminal, procentul de reuşită şi deci de oameni vindecaţi de către acest medic depăşind 50%, procent care si în ziua de azi rămâne neegalat.

Max Gerson a sesizat încă de atunci relaţia strânsă dintre detoxifiere, sănătatea intestinelor şi a ficatului, şi terapia în sine! Iar una dintre problemele cu care se confrunta cel mai des în tratarea cazurilor lui, paradoxal, nu cancerul era cel care-i dădea cele mai multe bătăi de cap, ci ficatul! A avut cazuri nenumărate în care cancerul era învins dar pacientul murea pentru că ficatul nu mai făcea faţă toxicităţii acumulate în organism. Şi reţineţi: asta pe fondul unor tratamente ale cancerului care nu implicau chimioterapia, unde agresiunea chimică a tratamentului ar putea explica degradarea ficatului.

Hai să înţelegem de ce se întâmplă asta!

Suprasolicitarea ficatului vine simultan cu procesul de detoxifiere.

Toxinele şi mucusul care sunt eliberate în circulaţia sanguină în procesul detoxifierii, trebuie să fie neutralizate şi eliminate. Atunci când corpul este supraîncărcat de aceste reziduuri, prelucrarea lor devine una lentă şi anevoioasă, nu foarte eficientă atunci când deja suntem bolnavi. Dacă organismul nu le poate neutraliza optim, iar acestea circulă suficient timp în corp, se activează un alt mecanism de apărare care forţează aceste toxine să se depoziteze în ţesuturile grase, devenind solubile în grăsime. Aşa că prelucrarea acestor toxine întâmpină o nouă provocare: aceste toxine trebuie acum să fie transformate din molecule solubile în grăsime în molecule solubile în apă, pentru a putea fi excretate în cele din urmă cu ajutorul rinichilor.

Elementul esenţial în această etapă este ficatul! Ficatul conţine un set de enzime care au rolul de a iniţia reacţiile chimice necesare pentru acest proces esenţial de transformare! Aceste reacţii au loc în două etape, chiar aşa şi numite: Faza I şi Faza a II-a a detoxifierii hepatice.

În Faza I, toxina solubilă în grăsime trece printr-o modificare de structură şi este transformat într-un metabolit intermediar. Această transformare intermediară face ca toxina iniţială să devină mai concentrată şi astfel mai toxică. Astfel, ficatul se grăbeşte să iniţieze Faza a II-a care va neutraliza această toxicitate excesivă, transformând acest reziduu intr-un produs solubil în apă, care poate fi transportat apoi de sânge până la rinichi de unde va fi eliminat.

Dar această funcţie a ficatului depinde de câteva lucruri esenţiale, de care un organism bolnav nu întotdeauna dispune. În primul rând e un proces mare consumator de energie vitală. Mai are nevoie ficatul, de o cantitate imensă de antioxidanţi care să neutralizeze radicalii liberi şi de asemenea de multe vitamine şi oligoelemente şi nutrienţi care să susţină aceste două faze. Dacă aceste lucruri sunt disponibile, atunci trecerea de la Faza I la Faza a II-a are loc atât de rapid încât compuşii toxici nu se scurg în afara ficatului. Dacă ficatul nu beneficiază de acest sprijin, Faza a II-a este compromisă iar toxinele parţial procesate, dar mult mai agresive, se revarsă în sânge de unde ajung iarăşi la ţesuturi, celule, limfă. Din nou vor fi depozitate în ţesutul gras de unde se întorc şi mai agresive pentru a trece pentru a doua oară prin cele două faze de detoxifiere hepatică. De data asta însă prelucrarea lor devine foarte dificilă tocmai prin toxicitatea crescută a acestor reziduuri! La fiecare astfel de procesare „întârziată” ficatul suferă. Nici el nu este imun la otrăvuri. Şi din păcate, chiar dacă celelalte organe răspunzătoare de detoxifiere încearcă să ajute, nici unul nu poate face ce face ficatul!

Astfel, agresiuni succesive se abat asupra mai multor sisteme, ceea ce va epuiza şi mai mult corpul… Şi toate astea ar fi evitate dacă în corp ar exista nutrienţii necesari trecerii rapide de la Faza I la Faza a II-a… şi uite că cercul se închide! Şi ne întoarcem, pentru a câta oară, la sănătatea intestinelor şi la o hrană de calitate!

Max Gerson ştia lucrul acesta şi tocmai de aceea aborda cu înţelepciune procesele de detoxifiere în paralel cu repunerea în funcţie a ficatului. De aceea în bolile grave tratate de el punea atât de mult accent pe o dietă bogată în nutrienţi. Pe de o parte flora intestinală se reface cu ajutorul unei astfel de diete, pe de altă parte ficatul primește ce îi este necesar, pentru a avea energia necesară acestor procese atât de complexe. De asemenea, în tratamentele pe care le coordona, Gerson punea accent și pe scăderea rezistenței la insulină și deci reactivarea pancreasului și splinei, ca parte integrantă a procesului de detoxifiere. În articolul următor vom trata ce înseamnă această rezistență la insulină. Cred că e imperios necesar să știm ce înseamnă asta, cum se poate preveni, sau cum se poate corecta, și cu siguranță vom înțelege de ce obiceiurile alimentare din categoria ”mofturi” – așa îmi place să le numesc – pot genera dezechilibre majore în organism, care mai devreme sau mai târziu, se vor răsfrânge și aspra ficatului îngreunându-i funcționarea.

În încheierea acestui articol vreau să subliniez din nou că de fapt procesele reale la nivelul ficatului sunt mult mai complexe decât în ceea ce am expus aici. Scopul acestui articol este însă unul de a da mai degrabă o imagine globală a ceea ce se întâmplă în ficatul nostru, decât de a fi un tratat de fiziologie…