Primele semne ale toxicităţii în organism

Am aflat câte ceva despre toxine şi am înţeles ca această denumire generică se referă atât la reziduurile generate de propria noastră fiziologie, dar şi la elementele nocive aduse din exterior în corpul nostru şi care interacţionează păgubos cu primele.  Am aflat şi că acestea irită tot ce întâlnesc, iar corpul cumva trebuie să se apere. Aşa am făcut cunoştinţă cu mucusul  ca formă de apărare dar şi cu mucusul excesiv ca element agresiv. Am aflat de asemenea că procesul de acumulare în organism e unul de durată. Dar intuim şi faptul că acumularea în exces a deşeurilor poate declanşa în timp boli, unele grave. Intuim şi faptul că atunci când apar semnele fizice ale intoxicării de fapt în realitate degradarea din corp  e mult mai accentuată decât lasă organismul să se vadă la exterior.

În acest context, următoarea întrebare devine obligatorie!

Care sunt indiciile că în corpul nostru se acumulează toxine şi că procesul de detoxifiere nu mai funcţionează optim?

Hai să încercăm să răspundem la această întrebare.

Indiciul 1. Pielea

Pielea fermă şi elastică îşi revine imediat atunci când tragi de ea. Această elasticitate scade pe măsură ce devenim mai tumefiaţi de mucusul care se acumulează în corp. Textura modificată a suprafeţei pielii arată de asemenea acumulare de mucus. Cunoscuta „coajă de portocală” transpusă pe pielea noastră, din cauza asta se produce. Celulita, depozit de toxine aderent pe ţesut adipos, descrie un astfel de proces inflamator subcutanat. Priviţi cu o lupă o zonă de piele afectată de celulită: veţi vedea mici depresiuni care arată că s-a acumulat mucus şi există retenţie de apă acolo, iar acest lucru face ca zona din jurul porilor să pară inflamată  iar porii să fie vizibili.

Cearcănele, pungile de sub ochi, coşurile de pe faţă, cu excepţia celor datorate pubertăţii, sunt semne că „ceva” nu e tocmai bine.

„Colăceii” îndărătnici, de care nu putem scăpa oricât de multă mişcare am face, sunt tot o tumefiere a pielii care acumulează mucus.

Învăţaţi-vă să vă priviţi în oglindă. Oricare din semnele descrise mai sus pot trage un semnal de alarmă timpuriu lăsându-vă timp să acţionaţi. Ascultaţi-vă corpul atunci când acesta vă trimite astfel de mesaje. Reţineţi că e mai uşor să previi decât să tratezi! Observarea ţine de prevenţie!

Indiciul 2: Constipaţia

Una din marile probleme a zilelor noastre. Arată că există breşe la nivelul mucoaselor intestinului, flora intestinală este compromisă, iar flora nocivă este în exces datorită mucusului. E drept că la acest nivel nu toate tipurile de mucus sunt nocivi. Intestinul este protejat de un strat subţire şi benefic de mucus situat pe peretele lui. În acest strat trăieşte flora intestinală benefică şi activă, având în plus şi un efect antimicrobian pentru bacteriile nocive.

Consumul excesiv de carbohidraţi răi şi lactate, încurajază formarea unui tip de mucus mai lipicios, care provoacă iritaţia. Acest mucus mai dens blochează parţial absorbţia principiilor nutritive şi încetineşte tranzitul intestinal. Acest mucus nu e benefic florei intestinale benefice permiţând bacteriilor nocive să prolifereze.  Mai mult chiar, mâncarea parţial digerată stagnează mai mult timp în intestine şi uneori chiar fermentează, astfel că aceste bacterii nocive au şi mai multă hrană şi deci se înmulţesc şi mai mult. Şi emit şi ele la rândul lor reziduuri toxice care amorţesc peristaltismul intestinal. O nouă otrăvire! Şi timpul petrecut de mâncare prin intestine şi prin colon creşte! Atunci când fecalele rămăn prea mult în interiorul colonului, toxinele din ele se pot resorbi în corp. Şi iarăşi o otrăvire! De aici migrene, dureri musculare, eczeme…

Deteriorările severe ale mucoasei intestinului subţire sunt cunoscute sub denumirea de enteropatie şi în timp vor genera carenţe majore. Şi se mai manifestă un fenomen care prin gravitatea lui poate explica până la un punct bolile autoimune!

Mucoasa digestivă afectată prezintă breşe care lasă să treacă în sânge molecule mari de alimente nedescompuse total în elementele constitutive. Corpul nostru consideră aceste particule mari, ca agresori, ca antigeni. Ca răspuns, corpul va produce anticorpi care se vor „lupta” cu aceşti falşi antigeni. Cum anticorpii sunt dedicaţi fiecărui tip de antigen în parte, datorită varietăţii mari de alimente pe care le mâncăm, sistemul nostru imunitar  va produce o varietate mare de anticorpi care să oprească de fapt aceste molecule  de mancare neprelucrată. Rezultă aşadar un sistem imunitar în continuă alertă, fapt care în cel mai fericit caz duce la alergii şi intoleranţe alimentare…sau chiar mai rău! Să luăm exemplul cărnii: particulele de carne incomplet procesate care trec prin aceste breşe vor fi interceptate de anticorpi care vor „ataca” doar acest tip de „agresori”. Dar aceste particule neprocesate de carne nu diferă de carnea muşchilor noştrii!!! Va şti acest anticorp să discearnă între o particulă accidental invazivă şi propria noastră carne? Sau ne va ataca propriul nostru corp? Seamănă deja cu o „chestie” autoimună!

Indiciul 3: Alergiile

Alergiile sunt una din cele mai comune simptome ale toxicităţii dar  aproape niciodată  nu sunt tratate ca atare. Şi atunci când strănutăm mai degrabă căutăm afecţiuni ale tractului respirator decât afecţiuni ale tractului digestiv. Adevărul e că reacţiile alergice de la alimente în cele mai multe cazuri nu se declanşază  imediat, ci cu câteva ore mai târziu.

Adevărata cauză a alergiilor provenite din toxicitatea excesivă acumulată se găseşte în alimentele iritante şi chimicalele toxice care fac colonul permeabil şi care ţin sistemul imunitar în alertă perioade lungi de timp.

Dacă peretele intestinal este intact, flora bacteriană benefică este vie, sistemul limfatic asociat mucoasei intestinale este treaz, dar calm. Dacă peretele intestinal este perforat, acest sistem limfatic devine hiperactiv şi este gata să intervină şi să apere organismul chiar dacă agresiunea, alergenii, se află în zone mult mai îndepărtate. Alergia la polen e un astfel de exemplu şi deşi aparent ţine de sistemul respirator e o consecinţă a unui sistem imunitar exacerbat datorită breşelor la nivelul intestinului subţire.

Sistemul limfatic recepţionează mesajul de agresiune şi iniţiază o reacţie defensivă, producând mucus şi atrăgându-ţi atenţia cu ajutorul mâncărimilor. Sau a balonării, sau a iritaţiei nazale, sau crampelor musculare, abdominale…sau a stării de epuizare!

Indiciul 4: Depresia

Deşi mecanismele depresiei sunt complexe, există şi unul care este legat de alimentaţie. Este vorba de depresia cauzată de carenţe alimentare, în special grupul complexului B, dar şi depresia prin deficit sau mai bine spus prin dependenţă de serotonină.

Într-adevăr există o legătură între depresie şi alimentaţie. Această legătură  se găseşte în producerea sau nu a unui neurotransmiţător cumva responsabil cu starea noastră de bine, de calm, de liniste. Este vorba de serotonină. Serotonina este însă biosintetizată în neuronii serotonergici din sistemul nervos central  şi cel mai mult  în tractul gastrointestinal, de catre celulele enterochromafine.

În cazul unei cantităţi scăzute sau mult prea ridicate de serotonină corpul nostru semnalează unele schimbări la nivel hormonal, schimbări care se vor simţi şi în starea de spirit şi în comportamentul nostru de zi cu zi. Serotonina influenţează buna dispoziţie a fiecaruia dintre noi. Astfel, în momentul în care nivelul de serotonină e scăzut, devenim depresivi, anxiosi şi tulburaţi. La celalalt capăt al balanţei, unde nivelul de serotonina e crescut , starea de fericire şi de calm ne cuprinde şi simţim că prindem aripi.

Problema e că depresia nu apare atunci când nivelul de serotonină e jos sau sus, ci mai degrabă din cauza fluctuaţiilor brutale pe care acest neurotransmiţător le poate avea. Iar aceste fluctuaţii sunt datorate metabolismului glucidelor. Dacă nivelul de zahăr în sânge este unul nefluctuant, aşa cum se întâmplă atunci când carbohidraţii „buni” se asimilează lent, atunci şi nivelul de serotonină e unul constant. Atunci când alimentaţia noastră e una bogată în zaharuri rafinate, acestea, prin asimilarea rapidă, produc hiperglicemia care are ca efect o producere masivă de insulină având drept scop aducerea în parametrii a cantităţii de zahăr din sânge. Această „intervenţie” produce însă în scurt timp hipoglicemie. Se pare că acestă producţie de insulină urmată de variaţia glicemiei atât de dramatic „curăţă” toţi aminoacizii din sânge cu excepţia triptofanului – unul dintre aminoacizii esentiali care are capacitatea de a mari nivelul de serotonina din creier. Într-o astfel de situaţie în creier ajunge o cantitate mare de serotonină, mai mare decât în mod obişnuit. Pentru că acest „vârf” de serotonină  este dependent de cantitatea de insulină din sânge, acest vârf se poate produce doar aşa, şi în plus nu poate fi menţinut la acest nivel, din cauză că in mod normal cantitatea de triptofan e una mică… ei bine…repetându-se acest proces de prea multe ori, stările noastre interioare sar rapid de la o stare de bine „înaripată”  la o stare depresivă foarte adâncă… Şi uite aşa ne pricopsim, „prin mijloace proprii” cu o dependenţă de serotonină! „Şi fandaxia-i gata” vorba lui nenea Iancu!

Indiciul 5: Sindromul colonului iritabil

Termenul de „sindrom” poate include tot felul de simptome inclusiv balonarea şi durerile digestive, dar noţiunea clasică se referă la o situaţie în care colonul are reacţii extreme şi imprevizibile. Poate fi numită şi „depresia intestinelor” şi din nou serotonina e cea responsabilă! Celulele nervoase de la acest nivel transmit muşchilor intestinali comanda de a se contracta. Neurotransmiţătorul responsabil de această comandă este serotonina. Astfel, atunci când serotonina nu mai este la un nivel adecvat, intestinul îşi pierde echilibrul, ceea ce provoacă puseuri alternative de activitate în exces sau dimpotrivă, de linişte totală! De aici alternanţa diaree – constipaţie!

Colonul este cel care conţine cea mai mare parte a florei digestive iar ce a mai rămas din mâncare este preluat de populaţia imensă de bacterii şi fungi. Acestea folosesc resturile alimentare pentru propriile nevoi însă procesul are ca efect secundar producerea unor vitamine necesare şi a unor substanţe cu care se hrănesc celulele intestinului gros. Orice degradare a florei intestinale având ca simptome balonarea sau crampele abdominale întreţine acest sindrom la care am făcut referire şi de asemenea ne face să intuim că modificarea acestei flore produce în timp apariţia carenţelor de vitamine, mai ales cele din grupul B, cauză  care generează o scădere a capacităţii corpului nostru de a se recupera şi regenera… Iar acest lucru face ca alte şi alte sisteme să intre în regim de avarie, luptând să recupereze echilibrul anterior în detrimentul rolului lor primordial…

Scurtă concluzie:

Se impune să tragem câteva concluzii în urma celor expuse mai sus. Astfel un prim nivel de toxicitate   merge mână în mână  cu acumularea unei substanţe pe care generic am numit-o mucus. Acesta e responsabil pentru starea noastră greoaie, balonată, umflată sau lipsită de vlagă.  La al doilea nivel, toxicitatea provoacă deja reacţiile alergice şi intoleranţe la alimente.  La al treilea nivel, toxicitatea provoacă hiperactivitate în sistemul nostru imunitar  acest fapt conducând  pe termen lung la apariţia bolilor grave.

Urmăriţi aceste indicii descrise şi acţionaţi în timp util! Cum să acţionaţi? Voi trata în articolele viitoare, metodele de detoxifiere care există pe „piaţă” cu avantajele şi cu dezavantajele fiecareia. Totuşi până acolo, e necesară abordarea unui subiect extrem de important în înţelegerea procesului de detoxifiere: rolul ficatului în gestionarea procesului de eliminare a toxinelor!