Inamicul public numărul 1: TOXINA!

Foarte mulţi oameni se confruntă cu urmatoarea situaţie: deşi analizele lor sunt perfecte, starea generală e una mai degrabă proastă. Avem tot mai des dureri de cap inexplicabile, alergii, nas congestionat, febră, tendinţă de a răci tot mai uşor, cearcăne, edeme, miros corporal greu, halenă, lipsă de vitalitate, dureri de piept, ţiuit în urechi, îngrăşare chiar pe o dietă moderată, flatulenţă, colon iritabil, digestie lentă, probleme dermatologice, dureri musculare şi articulare, constipaţie, arsuri la stomac, stări depresive, spaime, agitaţie mentală sau dimpotrivă letargie mentală… iar lista poate continua la nesfârşit. Şi repet analizele medicale sunt normale, nu indică nimic rău.

  Şi pentru că medicul, pe suportul informaţiei analizelor care ies bune, nu poate să ne explice ce e cu noi, noi, am ajuns să acceptăm toate aceste simptome, ca şi când nimic nu ar fi în neregulă cu noi, ca făcând parte din viaţa noastră cea modernă, justificându-le prin uzura normală a organismului, ca un rezultat firesc al îmbătrânirii.

Ce se intâmplă cu noi? Cum să înţelegem informaţia pornită tot din mediul medical cum că potenţialul genetic al longevităţii omului este de 120-140 de ani? Cum să înţelegem această aparentă divergenţă între teorie şi ce se întâmplă în realitate? Ce se întâmplă cu celulele noastre? Au uitat să-şi facă treaba? Unde a dispărut capacitatea corpului nostru de a se autovindeca?

Culmea e că răspunsul la aceste întrebări se află chiar lângă noi. Opriţi-vă o clipă din activităţile voastre şi priviţi în jurul vostru. Ce vedeţi?

Dacă sunteţi atenţi veţi sesiza că suntem înconjuraţi de otrăvuri: respirăm un aer poluat, folosim produse toxice pentru a ne spăla, mâncăm o mâncare „ochioasă” dar plină de conservanţi şi alte chimicale, am devenit sclavii propriei noastre inerţii de a ne complace în obiceiuri proaste: tutun, alcool, cafea, băuturi acidulate, exces de produse rafinate şi zaharuri şi chiar îndulcitori mai agresivi decât zahărul… Şi asta nu e totul:  pe fondul stress-ului zilnic, am devenit leneşi şi letargici, facem tot mai puţin efort fizic, ne complacem în răutatea scandalurilor media de zi cu zi care ne otrăveşte minţile şi corpurile…

NU! Celulele noastre nu au uitat să-şi facă treaba, nu au uitat cum să-şi facă reacţiile chimice. Ba chiar încearcă cu disperare să le facă. Dar tot climatul ăsta agresiv care ne înconjoară în exteriorul şi în interiorul nostru ne-au schimbat climatul intern. Multe din otrăvurile cu care ne „delectăm” constituie de fapt obstacolele în calea funcţionării normale a celulelor noastre, cauzând inflamare şi iritare în tot organismul nostru… şi pentru că la un moment dat corpul nostru nu mai face faţă acestor otrăvuri, ţesuturile încep să se distrugă, să-şi piardă funcţiile, şi totul o ia razna…

Ce face corpul nostru pentru a se apăra de această invazie? Pentru că toate aceste toxine, cu care ne supraîncărcăm voit sau nu, nu pot fi eliminate în timp util, acestea cauzează iritaţii şi inflamaţii în corpul nostru. Pentru a se apăra, celulele şi ţesuturile noastre îmbracă aceste toxine într-un strat de mucus pentru a limita iritaţiile şi inflamaţiile acolo unde apar. Acest mecanism de supravieţuire este salvator doar pentru o vreme, dar poate deveni fatal dacă este pornit permanent pentru perioade lungi de timp! Continuând în ritmul acesta, fără pauză, corpul nostru devine un rezervor de mucus, care la rândul lui devine agresiv generând din nou producerea de mucus şi tot aşa…

Tot acest tablou prezentat până acum pare a fi unul fără scăpare: poluarea n-o prea putem evita, alimente de calitate sunt tot mai greu de găsit şi sunt scumpe, stress-ul ne macină… Ce este de făcut? Nu avem nici o ieşire, nu avem nici o scăpare din această cursă pe care singuri ne-am întins-o?

Din fericire, organismul nostru de-a lungul evoluţiei lui a dezvoltat un sistem de organe şi funcţii foarte eficient şi foarte sofisticat în efortul de a realiza un singur scop: DETOXIFIEREA! Cumva corpul nostru a evoluat aşa cum trebuie… Doar că această evoluţie, acum, trebuie ajutată şi de gândirea şi comportamentul nostru care trebuie să redevină responsabile. Da! Datorită stilului nostru de viaţă tot mai contaminat şi iresponsabil faţă de noi înşine, am reuşit să încetinim cel mai important instrument din noi, cel care face „curăţenie”. Dacă nu ne vom schimba gândirea şi comportamentul faţă de acest subiect, corpurile noastre vor muri în chinuri!

Putem sau nu putem să ne schimbăm? Aceasta-i întebarea. Iar răspunsul stă în alegerea noastră. Dacă alegerea e bună răspunsul este DA. Din fericire acest proces de distrugere nu este unul ireversibil: nu numai că poate fi stopat ci poate fi chiar întors! Tradiţiile vechi autentice, considerau capacitatea de detoxifiere a organismului, principala sursă de sănătate fizică şi mentală. Din fericire, dacă alegem bine ce vrem, putem să regăsim şi să retrezim această capacitate atât de importantă şi specială.

Şi pentru că am făcut cunoştinţă cu inamicul public numărul unu, haideţi să vedem ce e această TOXINĂ! Foarte pe scurt, în DEX găsim următoarele definiţii:

TOXINĂ – Substanţă organică (mai frecvent proteică) cu acţiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale.

TOXIC – Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor.

O toxină descrie generic, orice element care perturbă fiziologia normală şi are un impact negativ asupra funcţionării corpului. Toxinele sunt de mai multe feluri, au caracteristici diverse şi complet diferite de la una la alta, provin dintr-un număr imens de surse diferite şi sunt la fel de variate ca şi mecanismele care ne produc în interior inflamaţii, iritaţii şi alte stricăciuni.

În cazul ideal în care corpul nostru nu ar fi agresat din exterior de diversele noxe, provenite din întreg mediul exterior – inclusiv alimentaţia intră aici – toxine tot s-ar produce. E drept că sunt mai puţine, nu foarte nocive şi se datorează proceselor celulare obişnuite de procesare şi asimilare a hranei, a proceselor de producere a energiei sau din contră de consum energetic, etc. Acidul uric, amoniacul, acidul lactic sunt trei astfel de reziduuri care se produc continuu. Atunci când totul funcţionează bine în corpul nostru, acestea nu sunt agresive şi pot fi prelucrate şi eliminate optim şi în totalitate, fără a solicita excesiv mecanismele de detoxifiere. Generic acestea se numesc endotoxine şi la modul ideal, ar trebui să fie singurele pe care metabolismul nostru ar trebui să le gestioneze.

Din nefericire nu este aşa: suntem expuşi intenţionat sau accidental la o gamă foarte largă de chimicale, răspândite peste tot în jurul nostru. În aer, în sol, în apă, în haine, în alimente, în produsele de igienă…etc. Ele se numesc generic exotoxine şi cele mai multe sunt produse de către om. Ele sunt cele mai numeroase şi cele mai nocive pentru organismul nostru.

Tot mai multe studii ne atrag atenţia că fiecare om care trăieşte în ziua de azi are în corp cantităţi măsurabile din câteva sute de substanţe chimice sintetice. Aceşti agenţi contaminanţi nu joacă nici un rol benefic în procesele chimice care au loc în organismul nostru, dar vrem, nu vrem venim în contact cu ele: pesticide, ftalaţi, mercur, grăsimi hidrogenate, benzen, paraben, etc. Exotoxinele   au    nume   suficient  de înspăimântătoare încât să nedetermine să ne  ferim de ele. Citiţi doar etichetele de pe produsele pe care le consumaţi şi veţi descoperi „tomuri” de chimie „la purtător”… Pe câte din acestea le cunoaştem? Şi cu toate că bunul nostru simţ ne spune că orice lucru necunoscut ne poate provoca rău, cel mai adesea nu-l ascultăm şi cel mai adesea folosim aceste produse. Necazul e că, sub masca aparent inofensivă a multor produse se ascund bombe cu ceas pentru organismul nostru, la care ne expunem „aproape” nevinovaţi. De la apa îmbuteliată în pet-uri de plastic, la uzualele săpunuri, paste de dinţi sau detergenţi, de la sarea iodată până la margarină, îngheţată sau dulciuri colorate,… toate fără excepţie conţin chimicale cu nume halucinante, pe care le asimilăm fie prin piele, fie prin plămâni, fie digestiv, siguri fiind că nu ne fac rău…

Indiferent cum ajung aceste toxine în corpul nostru trebuie să reţinem două „axiome” extrem de importante.

Toxinele se acumulează în corpul nostru mai repede decât sunt eliminate. Aşa că povestea că, în produsele pe care le consumăm, doza de chimicale folosită este sub cea care ne-ar face rău este una falsă: rata de eliminare este mai mică decât cea de asimilare.

Toxinele acţionează singure dar şi în sinergie cu alte toxine. Două sau mai multe toxine care se combină creează un efect mai puternic decât suma efectelor părţilor lor!

Conform acestor două principii tot timpul în corpul nostru există o cantitate reziduală de toxine pe care organismul nostru nu o poate elimina în totalite, cu care trebuie să lupte, pe care trebuie să o gestioneze şi care devine tot mai agresivă pe măsură ce se acumulează. Întrebarea care urmează vine obligatoriu: ce se întâmplă cu corpul nostru atunci când această acumulare reziduală atinge un nivel insuportabil, cum ne este afectată viaţa de aceste toxine?