Deşi titlul nu e cel mai potrivit, deoarece corpul fizic nu poate fi separat de structura lui energetică şi de asemenea nu poate fi separat de minte  şi nici nu poate să-şi păstreze sănătatea  nesusţinut de energiile sufletului – aşa cum am văzut în ciclul de articole „Despre REZONANŢĂ” – cu acest articol vreau să  ne apropiem mai mult şi mai pragmatic de ceea ce e corpul nostru fizic, să-l înţelegem mai bine, să înţelegem cum să-l menţinem în armonie şi să-i păstrăm sănătatea, să înţelegem de ce ajungem să ne îmbolnăvim şi ce ar trebui să facem ca să revenim în armonie  regăsindu-ne rezonanţele cu energiile divine  ale sănătăţii.

Pare un subiect vast, firoscos şi imposibil de acoperit, mai ales că s-au scris tomuri întregi pe acest subiect. Eu nu voi teoretiza foarte mult, voi încerca o abordare logică, matematică, pragmatic inginerească astfel încât în cuvinte puţine să înţelegem cât mai multe, astfel încât să avem acces la „instrumentele” de care avem nevoie pentru a ne ajuta singuri. Am să vă rog însă să citiţi cu discernământ cele ce vor fi  scrise şi asta pentru că nu am pretenţia de a deţine întreg adevărul.

Şi am să încep aşa:

Hai să ieşim din  pardigma pe care ne-am creat-o vis-a-vis de ceea ce credem că suntem şi să ne imaginăm ce s-ar întâmpla cu corpul nostru dacă am trăi în condiţii ideale.

Imaginaţi-vă o lume nepoluată în care am avea acces la o alimentaţie sănătoasă, la o apă nepoluată, la un aer fără noxe. Mai mult, să ne imaginăm că am trăi fără stress, relaţionând în armonie cu cei din jurul nostru şi cu noi înşine, astfel încât singura provocare reală a vieţii noastre ar fi doar evoluţia spirituală, trezirea şi revelarea propriului nostru sine într-o profundă comuniune cu Divinitatea care ne-a creat!

În aceste context, hai să încercăm să răspundem la întrebarea „Ce s-ar întâmpla cu corpul nostru dacă am trăi în condiţii ideale?”

Răspunsul meu sună aşa: corpul nostru ar funcţiona perfect punându-şi în valoare întreg potenţialul genetic care în condiţii ideale ne-ar permite să trăim „mult şi bine!” – adică undeva între 120 – 140 de ani sau poate mai mult!!!  E însă evident că nu am trăi veşnic!!! Chiar şi în condiţiile astea extrem idealiste, degradarea corpului nostru s-ar produce! De ce oare? Uzura e cea care ne va pune „capac”!

Şi atunci vine firesc întrebarea: ce ne uzează?

 Unul din elementele care duc la uzura corpului nostru e chiar funcţionarea lui. Dacă ar fi să facem o analogie cu un automobil, corpul nostru e cel mai performant automobil. Chiar şi aşa în condiţii ideale orice automobil oricât de performant ar fi tot se uzează. La fel şi corpul nostru!

Toate procesele corpului fizic, chiar şi în repaus – adică la relanti – produc uzură. Se pot pune astfel următoarele întrebări: Există mecanisme în corpul nostru care să ne regenereze structurile uzate? Cât de eficient este acest proces de eliminare a uzurilor? Se poate ţine uzura la cote minime? Se poate ţine uzura sub control?

Răspunsul care acoperă toate aceste întrebări este că da! corpul nostru are capacitatea de a se regenera şi a-şi ţine sub control aceste uzuri, însă această regenerare nu se face la „nesfârşire”. Inclusiv aceste mecanisme de regenerare suferă uzuri pe măsură ce sunt folosite în mod excesiv!!! Şi astfel descoperim o cheie care ar trebui să ne dea de gândit: E necesar să avem grijă ca aceste uzuri să nu fie excesive!!! Şi mai trebuie ştiut că aceste uzuri sunt excesive nu pentru că îmbătrânim ci pentru că nu avem grijă de noi!

Unde mai punem că aceste procese de regenerare sunt consumatoare de energie iar corpul nostru trebuie să-şi producă singur această energie. Acest proces uzează şi el! Şi  vine firesc următoarea întrebare:  este capabil corpul nostru să producă şi să asimileze suficientă energie încât să susţină un timp cât mai îndelungat aceste mecanisme de regenerare? În principiu da, dar pentru un timp limitat. În condiţii ideale degradarea tuturor sistemelor corpului nostru ţine doar de înaintarea în vârstă care ne dă şi limita de eficienţă a acestor sisteme, inclusiv a celui responsabil cu „reparaţiile” uzurilor. În condiţii „neideale” intervin însă factori externi care fac ca aceste mecanisme să funcţioneze cu un randament mult mai scăzut decât în condiţiile ideale.

Ni se revelează astfel o nouă cheie: avem nevoie de energie pentru a ne susţine întreaga fiinţă!!!, astfel încât nu doar să ne menţinem structura fizică în funcţiune ci pentru a ne putea susţine toate procesele mentale, emoţionale, afective, volitive, intuitive, etc precum şi toate mecanismele care ne fac să evoluăm pe toate nivelurile fiinţei noastre!!!

Dar de unde îşi ia energie corpul nostru? Este aproape evident: cea mai mare parte din energie  este produsă de corp, procesând alimentele cu care îl hrănim. Astfel descoperim o nouă cheie: alimentaţia noastră trebuie să fie una „eficientă” astfel încât să se proceseze uşor, să se digere şi să se asimileze uşor, să acopere întreg spectrul de nutrienţi necesari corpului nostru, şi nu în ultimul rând reziduurile să se elimine uşor, să nu rămână stocate în nici una din componentele corpului nostru sub formă de toxine! Pare destul de greu de atins acest deziderat dar nu imposibil…

Totuşi, alimentaţia şi procesarea hranei nu sunt  singurele modalităţi de a produce energie. Fiinţa noastră, integrând triada corp-minte-suflet are şi mecanisme de „hrană” subtilă pe care dacă le reactivăm în cel mai armonios mod, putem face ca atât procesul de asimilare al hranei cât şi folosirea energiei noastre să fie la randamentul cel mai de sus. Aceste mecanisme aparent secundare chiar există, chiar permit acumularea în corp a altor forme de energie şi chiar pot optimiza de pe un nivel superior de vibraţie şi de rezonanţă, consumul eficient de energie al fiinţei noastre. Pe finalul articolului voi aminti câteva astfel de mijloace care să ne ajute în acest demers al nostru şi în paralel cu discuţiile pe marginea corpului nostru voi aduce informaţii şi voi descrie în amănunt astfel de instrumente care dezvoltă capacitatea noastră de a asimila şi folosi altfel de energii.

De asemenea o altă cheie de care ar trebui să ţinem cont în optimizarea corpului nostru, este următoarea: toate mecanismele corpului nostru trebuie menţinute în stare perfectă de funcţionare pentru a putea folosi fără pierderi energia corpului nostru! Pornind de la evidenţa că „funcţia generează organul” – axiomă evidentă a evoluţiei – trebuie ca toate  „funcţiile” corpului nostru să fie întreţinute de activităţile pe care organele noastre le fac, şi asta pentru că un organ nefolosit optim tinde să îşi piardă funcţia cu care este înzestrat!

Ca să înţelegeţi mai bine la ce mă refer, am să dau exemplul sedentarismului! Lipsa de mişcare, scade capacitatea de efort. Acest lucru face ca organele motorii să devină inerte pierzându-şi din funcţiile motrice. Acest lucru va face ca sistemul respirator să-şi diminueze capacitatea, corpul fiind văduvit de o importantă cantitate de oxigen. Asta înseamnă că procesele oxidative din reacţiile celulare sunt diminuate şi ele, pentru compensare organismul nostru trebuind să facă un efort în plus. Astfel sistemul circulator  va fi suprasolicitat, fiind necesar ca inima să bată mult mai des pentru a duce suficient oxigen spre ţesuturi şi organe, iar asta înseamnă uzură mai mare pentru inimă. Metabolismul nostru,  influenţat pozitiv de masa musculară a corpului nostru, diminuează în eficienţă prin pierderea proprietăţilor motrice, devine mai leneş în dezasimilare, astfel că ajungem să ne îngrăşăm. Şi aparent, rămânând la aceeaşi greutate, ţesuturile noastre se transformă din susţinătoare ale metabolismului – masa musculară face asta – în „frâne” pentru acesta – şi aici mă refer la ţesutul adipos care prin lipsa mişcării fizice se acumulează tot mai mult. Astfel pe de o parte pierdem masă musculară pe de altă parte pierdem din funcţia de a fi dinamici şi rezistenţi şi de asemenea pierdem rezonanţa cu o stare de conştiinţă dinamică pe toate nivelurile fiinţei noastre. Căpătăm în schimb lentoare, inerţie implicit o rezonanţă generală cu stări de conştiinţă lente, inerte, fără perspectivă…

Pentru a împiedica pierderea funcţiilor corpului nostru trebuie să ne folosim organele corpului nostru. Din nefericire pentru noi ca naţiune, nu avem o cultură a educaţiei fizice, o încadrăm cel mai adesea în zona de snobism a unor aşa zise vedete sau în zona ciudat orientală a diverselor mişcări pseudospirituale; pentru noi  scuza că „oricum facem mişcare muncind toată ziua”, sau „cine mai are chef de mişcare după o zi încărcată” este extrem de păguboasă… Dar asta e altă poveste…

În fiecare secundă, în corpul nostru se petrec miliarde de procese simultan. De la structurile cele mai mici pănă la structurile cele mai mari, aceste procese sunt posibile datorită consumului de energie. Ştim din fizică, din principiile termodinamicii, că oricât de performante ar fi aceste structuri, randamentul lor de funcţionare nu este 100% perfect! Astfel nici producerea energiei şi nici folosirea ei nu se face perfect! Cu alte cuvinte, din ceea ce aducem în corpul nostru spre exemplu ca hrană, deşi procesăm întreaga cantitate de hrană, datorită randamentului subunitar, extragem doar o parte din energia conţinută în aliment, diferenţa până la 100% fiind pierderi printre care unele sunt reziduuri şi toxine greu de eliminat din corp.

Ca să ne facem o idee cât de complex este procesul asimilării energiei din alimentaţie, descriu mai jos „pe repede înainte” acest proces, fără să uit că oricât de pure ar fi alimentele noastre şi oricât de echilibrate în principii nutritive ar fi ele, procesarea de către corpul nostru a acestora este una laborioasă, departe de 100% eficienţă. Astfel, alimentul, de orice natură ar fi el este mestecat, în mod ideal foarte mărunt, îmbibat bine în salivă apoi dus în stomac unde, datorită semnalelor trimise de limbă, bolul alimentar este aşteptat de exact cele mai potrivite sucuri gastrice care să-l transforme cât mai rapid în lichid…   Acest lichid nutritiv ajunge apoi în intestinul subţire unde se continuă procesul de desfacere în elemente constitutive – carbohidraţi, proteine, lipide, vitamine, oligoelemente etc…; tot aici începe asimilarea acestor elemente, moment în care toate sistemele corpului nostru intră în acţiune ( de parcă până acum ar fi stat degeaba)  pentru a gestiona acest flux. Ficatul lucrează la cote maxime fiind susţinut de întreg sistemul circulator care transportă spre cele mai mici structuri nutrienţii respectivi, sistemul excretor funcţionează si el din plin, plămânii asigură mai intens oxigenul necesar arderilor, sistemul nervos central, fără ca noi să fim conştienţi, guvernează toate aceste procese, dirijând magnific acest concert. După asimilarea din intestinul subţire, elementele nedigerate sunt duse în colon, unde o „faună” absolut specială de microorganisme extrag sau produc vitamine din aceste reziduuri, şi extrag ultimii nutrieţi! Urmează apoi evacuarea resturilor… iar procesul se reia ori de câte ori este nevoie! Şi este nevoie!!!

Am descris procesul cel mai la îndemână şi care se reduce la patru cuvinte: asimilare, dezasimilare, detoxifiere, odihnă sau repaus. Câtă uzură implică această înlănţuire de procese? Se spune că procesul digestiei cu tot ce înseamnă el (vezi cele patru cuvinte de mai sus) consumă până la 60% din energia corpului pentru a obţine poate cel mult 80% din energia alimentului!!! La un simplu calcul contabil scăzând „veniturile şi cheltuielile” corpului nostru, acesta obţine un profit de 20%. Şi tot contabiliceşte putem sesiza că acest procent poate fi mai mare doar dacă procentul „cheltuielilor” scade sub 60%  iar cel al „veniturilor” creşte peste 80%. Exact ce spuneam într-un paragraf mai sus! Repet: alimentaţia noastră trebuie să fie una „eficientă” (venituri mari) astfel încât să se proceseze uşor (costuri mici), să se digere şi să se asimileze uşor, să acopere întreg spectrul de nutrienţi necesari corpului nostru, şi nu în ultimul rând reziduurile (pierderi mici adică randament mare) să se elimine uşor, să nu rămână stocate în nici una din componentele corpului nostru sub formă de toxine!

Revenind la contabilitate, trebuie să învăţăm să ne creştem „profitul” peste 20% şi de asemenea este vital pentru noi să învăţăm să-l gestionăm optim.

Spuneam mai sus că dacă „veniturile” sunt mai mari şi acest „profit” creşte. Cum să ne creştem veniturile? Foarte simplu:

1. Să avem o alimentaţie corectă: acest lucru nu implică să renunţăm la plăcerile noastre de zi cu zi ci înseamnă să le intercalăm cu discernământ şi bun simţ într-o dietă preponderent sănătoasă.

2. Să permitem corpului să-şi încheie procesul de asimilare, dezasimilare şi eliminare a reziduurilor prin detoxifiere şi de asemenea să-i permitem să se şi odihnească în urma acestei munci laborioase. Doar după ce acest proces e încheiat să venim cu o nouă masă!!

3. Să ne permitem să ne odihnim!!! Nu e o glumă această exprimare!!! O odihnă completă a corpului nostru îi permite acestuia să acumuleze mai uşor energie cu un consum mai mic. Asta înseamnă cel puţin 8 ore de somn pe noapte!!!

4. Să ne menţinem funcţiile corpului active. Să reînvăţăm să facem mişcare, dar cu discernământ! Excesul, chiar şi aici creşte consumul de energie şi de asemenea uzura corpului. Asta înseamnă că sporturile de performanţă sunt atipice pentru organismul nostru şi e o realitate că sportivii de performanţă, după o carieră relativ scurtă, cu greu reuşesc să compenseze uzura excesivă a propriului organism!!! Recomand cu căldură să combinaţi Pilates sau stretching cu cardio şi posturi corporale tip yoga într-un program zilnic, evident fără a le amesteca. Evident oferta de tipuri de mişcare este practic nelimitată. Bunul simţ trebuie să primeze însă în toate!!!

5. Să petrecem mai mult timp în natură!!! Sunt sigur că ştiţi de ce! Oxigenarea cu un aer mai curat şi o liniştire naturală a minţii şi eliminare a stress-ului sunt câteva beneficii ale acestui gest. Nu confundaţi acest lucru cu micii şi berea la marginea drumului în acorduri de muzică agresivă!!!

6. Să diminuăm fluctuaţiile minţii! Deşi un deziderat yoghin, e o realitate că mintea noastră întreţine în corpul nostru rezonanţe cu energii de vibraţie joasă, împiedicând asimilarea energiilor elevate ale sufletului nostru.

7. Igiena şi purificarea fizică, dar şi mentală şi spirituală este esenţială! Rezonanţele cu energiile purităţii pe toate nivelurile, amplifică „profitul” de care aminteam mai sus!

Şi enumerarea noastră poate continua!

Şi am văzut că prin reducerea „cheltuielilor” bilanţul energetic al corpului nostru se află pe plus!!! Culmea e că în enumerarea de mai sus regăsim toate elementele care fac şi „cheltuielile” să scadă… Şi uite aşa cercul se închide…

Şi am putea continua la nesfârşit acest articol, senzaţia mea este că deja am exagerat…

Cam asta ar fi de spus pentru început. În următoarele articole nu voi face referire, cel puţin pentru început, la alimentaţie. Sunt atât de multe informaţii pe acest subiect încât riscul ar fi „să bat apa-n piuă” şi nu asta vreau. Mai degrabă voi începe un ciclu de articole care vă vor face să înţelegeţi ce sunt reziduurile şi cum întreţin acestea starea de toxicitate a corpului nostru, şi abia după aceea vă voi împărtăşi din experimentele pe linie de detoxifiere pe care le-am încercat pe mine.  Sunt sigur că unele informaţii vă vor folosi!!!

De asemenea, probabil în paralel cu aceste articole, voi descrie structura energetică a fiinţei noastre, astfel încât să înţelegem şi mai bine ce potenţial imens zace nefolosit în noi. Evident acest demers va aduce şi instrumente practice de reactivare energetică, procedee absolut banale dar extrem de eficiente care să vă permită să accesaţi singuri, prin rezonanţă, energii elevate pe toate nivelurile fiinţei voastre… ş.a.m.d. …