Despre Rezonanţă (a doua parte)

Continuarea articolului „Despre REZONANŢĂ (prima parte)”

Totul în jurul nostru e energie, şi când spun energie spun vibraţie. Iar spectrul vibraţiilor, deci spectrul frecvenţelor este unul infinit pornind de la cele mai joase  până la cele inimaginabil de înalte. Einstein spunea fascinat despre acest spectru infinit de frecvenţe că este compus de fapt dintr-o infinitate de forme de conştiinţă aparţinând unei conştiinţe infinite… şi pe el trebuie să-l credem pe cuvânt pentru că era în rezonanţă cu genialitatea divină!

Iar noi ca fiinţe vii, înzestrate cu conştiinţă, cu discernământ şi suflet – măcar la modul ideal – suntem scăldaţi de acest spectru infinit de frecvenţe… Cu toate acestea nu le simţim pe toate ca interacţionând cu noi… iar unele frecvenţe ne rămân necunoscute toată viaţa. Dar cum le simţim noi pe aceste frecvenţe, cum se manifestă ele în fiinţa nostră, ce trezesc ele în noi?…

Aţi fost vreodată fericiţi? Dar trişti? Dar veseli? Dar încrezători în voi înşivă? Aţi simţit energia acestor stări? Da! Energia! Pentru că toate aceste stări sunt de fapt energii pe care le regăsim în noi şi le trăim ca stare la propriu! Câţi dintre noi nu au simţit tonusul şi puterea stării de încredere în propriile forţe? Dar starea debordantă de veselie şi împlinire atunci când suntem fericiţi? Sau cât de dărâmaţi suntem atunci când suntem trişti sau depresivi?

Dar cum regăsim în noi aceste stări? V-aţi pus vreodată întrebarea „oare cum se produc aceste stări în fiinţa noastră?”

Un dicton oriental spune aşa: ” Ce este în mine este pretutindeni, ce nu este în mine nu este nicăieri!” iar Tabla de Smarald a lui Hermes Trismegistus spune că: „Ceea ce este deasupra este ca si ceea ce este dedesubt, si ceea ce este dedesubt, este ca si ceea ce este deasupra. Spre a înfaptui miracolul lucrului unitar.

Şi atunci, dacă ” ce este în mine este pretutindeni…” şi dacă ” ceea ce este deasupra este  la fel cu ceea ce e dedesubt…” atunci stările mele de entuziasm, fericire sau tristeţe sunt energii distincte pe care le regăsesc în acest spectru infinit de frecvenţe, altfel nu le-aş regasi în mine. Ce se întâmplă dacă schimbăm punctul de vedere şi spunem că de fapt, toate aceste energii de diverse frecvenţe ne înconjoară şi ne scaldă fiinţa, iar  noi le resimţim şi le trăim în noi tocmai pentru că intrăm în rezonanţă cu ele? E posibil aşa ceva? E posibil ca noi să fim aparate de radio receptând frecvenţele stărilor pe care le trăim?

Răspunsul e un DA mare cât viaţa! Dar este un DA la care trebuie să aducem o nuanţă esenţială. Suntem radiouri divine, înzestrate cu conştiinţă – o formă înaltă de energie după spusele lui Einstein – cu liber arbitru dar şi cu multe alte calităţi. Nimeni nu hotărăşte pentru noi ce frecvenţe trebuie să prindă aparatul nostru de radio. Noi suntem cei care alegem postul pe care dorim să-l ascultăm! Iar dacă suntem fericiţi este pentru că alegem să fim fericiţi: astfel acordul fin al sufletului nostru se branşază la fericirea universală care este acolo din momentul creaţiei iar noi o trăim rezonând cu ea. La fel şi tristeţea. O trăim pentru că ne branşăm la această energie iar sufletul nostru o vibrează şi o resimte.

Şi mai trebuie punctat un lucru: toate aceste energii cu toate frecvenţele lor, există de dinaintea apariţiei noastre. Nu le-am inventat noi. Noi doar alegem – sau ar trebui să alegem conştient –  ce stare vrem să trăim. Divinitatea, indiferent de numele pe care il dăm, în înţelepciunea ei infinită, ne-a pus la dispoziţie tot spectrul de stări de care avem nevoie pentru a evolua şi a ajunge acasă. Şi ne-a lăsat libertatea totală de a alege singuri stările pe care vrem să le trăim dar şi alegerea căii pe care să mergem pentru a ajunge acasă.

Înţelegând asta poate ajungem să înţelegem că nu Divinitatea e responsabilă pentru faptul că suntem depresivi, anxioşi, nefericiţi etc. Ci suntem singurii responsabili pentru că radioul nostru alege să prindă doar posturi naşpa!

Ştiu, mulţi vor spune indignaţi: „Noi nu vrem să trăim stări proaste! Ceva e greşit cu frecvenţele astea! Noi alegem şi vrem să trăim în fericire şi armonie!!! De ce nu se întâmplă asta?!!!”

Răspunsul e simplu: pendulăm printre stări, ba bune, ba mai puţin bune, niciodată însă nu facem efortul de a menţine în mod continuu o stare constantă în acordaj perfect cu starea pe care ne dorim să o avem. Pentru că, să nu uităm: fenomenul de rezonanţă are nevoie de energie pentru a putea fi menţinut! Iar dacă Divinitatea susţine întreaga creaţie cu tot spectrul ei de stări de conştiinţă, şi noi ca receptori e necesar să susţinem energetic acest proces al recepţiei pentru a putea avea acces continuu la stările pe care ni le dorim. Culmea e că efortul necesar pe care noi ar trebui să-l depunem, este infinit mai mic decât cel a Creatorului! Bunul nostru simţ  ar trebui să ne îndemne ca măcar atâta lucru să facem şi noi.

Şi astfel ne complacem cel mai adesea în starea „bleagă” a lacului care suntem, aşteptând ca cineva din exterior să facă gestul, poate Divinitatea, de a arunca piatra care să împlinească în noi unduiri atât de fascinante. E şi asta o soluţie dar e contraproductivă: întotdeauna vom avea nevoie de cineva din exterior care să facă gestul de a pune semnul egal între noi şi o stare pe care ne-o dorim în fiinţa noastră. În rest, cel mai adesea ne complacem în  inerţie aşteptând să ni se întâmple „lucruri”, lăsând să treacă pe lângă noi timpul nostru atât de preţios.

Şi iarăşi: să nu uităm că toate stările de conştiinţă sunt manifestate de Creator fără întrerupere. Mai trebuie să regăsim în noi înţelepciunea  de a „băga în traistă” ceea ce oferă Creatorul. Aruncatul pietrei în apă trebuie să fie gestul nostru de a „băga în traistă” ceea ce Divinitatea ne-a pus deja la dispoziţie! Noi trebuie să alegem să facem acest gest, nimeni altcineva, nici măcar Divinitatea nu poate să-l facă în locul nostru!

Cum să facem asta? Primul pas ar fi să ne raportăm la evidenţa că avem nevoie de energie pentru a menţine procesul de rezonanţă cu stările pe care ni le dorim şi pornind de aici să ne întoarcem spre noi înşine!!!

Să începem de la ce avem!

Avem un receptor! Corpul nostru, împreună cu mintea noastră şi cu sufletul nostru sunt un tot unitar inseparabil. Acest ansamblu minte-corp-spirit este receptorul nostru!!! Armonia celor trei componente menţin sănătatea pe toate nivelurile fiinţei noastre!

Corpul nostru este partea „hard” a radioului nostru, mintea noastră este acordul fin spre rezonanţă iar sufletul nostru este difuzorul care redă fidel muzica stării pe care ne-o dorim şi pe care prin rezonanţă acum o accesăm.

Pentru că mintea şi sufletul nu ar putea funcţiona pe acest pământ fără corpul nostru, atunci cred că e timpul să ne regăsim în scopul iniţial al acestui articol: rezonanţa şi starea noastră de sănătate, rezonanţa şi terapiile mele, rezonanţa şi starea de armonie! Şi voi porni să rezolv acest demers iniţial disecând fiecare din cele trei componente amintite mai sus!… dar în partea a treia a acestei teme… ( va urma)

Reclame
Galerie | Acest articol a fost publicat în diverse și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s