Despre REZONANŢĂ (prima parte)

Pentru a înţelege cum funcţionează terapiile mele, aspectele legate de fenomenul de rezonanţă sunt esenţiale.  Înţelegerea acestui fenomen şi extinderea înţelegerii lui prin generalizare  ne poate da o nouă perspectivă asupra vieţii noastre. Ne va ajuta pe de o parte să înţelegem ce se întâmplă cu noi atunci când ne îmbolnăvim dar putem înţelege cum se poate „amorsa” procesul invers al însănătoşirii şi de ce nu, cel al recuperării şi păstrării stării de armonie pe toate nivelurile fiinţei noastre. Deşi e un articol lung – chiar am hotărât să-l împart în mai multe părţi din această cauză – sunt sigur că răbdarea vă va fi răsplătită de informaţia conţinută aici, iar mie îmi face o deosebită plăcere să v-o împărtăşesc.

Voi începe cu începutul, amintind de legea rezonanţei a lui Huygens cu promisiunea ca acest articol să nu se transforme într-o lecţie de fizică. Veţi vedea însă că e esenţial să înţelegeţi principiul fizic pentru a-l putea extinde apoi pe toate planurile existenţei.

Fizicianul care a postulat principiul rezonanţei s-a numit Christian Huygens iar lucrul ăsta s-a petrecut pe la jumătatea secolului al XVII-lea. De atunci şi până acum, principiul propagării undelor care îi poartă numele permite calculul matematic exact al frecvenţelor de rezonanţă care permit propagarea unei unde în spaţiu cu diversele aplicaţii care decurg din acest calcul .

Principiul din fizică sună aşa:

Fiecare punct al frontului unei unde devine o sursă secundară de perturbaţii, de la care se propagă unde secundare, în toate direcţiile. Noul front de undă este înfăşurătoarea (tangenta comună) fronturilor de undă secundare.

Evident pentru cei ce nu au afinităţi cu fizica, exprimarea are rezonanţe chinezeşti … deci nu intră în rezonanţă cu această exprimare… deci nu pricep nimic!!! Aceasta e o primă aplicaţie a acestei legi!

Dincolo de glumă, să luăm cazul palpabil al undei ce se propagă pe suprafaţa unui lac atunci când aruncăm o piatră în apă. Hai să urmărim imaginile de mai jos.

Cred că imaginea alăturată este suficient de sugestivă şi sunt sigur că mulţi am dat naştere la astfel de cercuri fascinante în joaca noastră pe malul apei. Ce trebuie să reţinem din imaginea aceasta este următorul lucru: această propagare are ca şi cauză iniţială energia punctuală a pietrei care intră în apă. Această energie  se transferă apei iar aceasta începe să oscileze, să „se vălurească” în tendinţa ei de a reveni la o suprafaţă „netedă”, de echilibru. Dacă ne imaginăm apa ca fiind compusă din molecule având atomi de hidrogen şi oxigen şi vizualizăm această imagine chiar la nivel atomic am constata că între aceste molecule şi atomi există mult spaţiu liber, consistenţa apei fiind dată mai degrabă de interacţiunile energetice dintre atomii mai sus menţionaţi. Se pune astfel  întrebarea: cum se transferă energia pietrei, care este concentrată doar în punctul de impact, pe toată suprafaţa apei, dacă între moleculele de apă există spaţii imense goale? Răspunsul îl dă chiar Huygens prin legea lui: moleculele învecinate punctului de impact preiau vibraţia iniţială provenită de la piatră, încep să vibreze la rândul lor, devenind ele însele surse secundare de vibraţii iar procesul continuă din aproape în aproape pe toată suprafaţa lacului. Această preluare a vibraţiei iniţiale se face prin rezonanţă.

Acesta este unul din exemplele sugestive despre ce înseamnă propagarea undelor. Dar acest exemplu nu pune în evidenţă foarte clar fenomenul de acordaj care e necesar apariţiei rezonanţei şi asta pentru că propagarea undelor în acest caz se face în masa aceluiaşi tip de material, în cazul nostru apa.

Să luăm exemplul clasicului diapazon vibrând lângă un pian şi răspunsul corzii LA a pianului la această vibraţie. Diapazonul e construit dintr-un material, pianul din multe alte materiale, coarda LA a pianului din cu totul alt material iar între diapazon şi pian nu există un contact direct. Iar fenomenul de rezonanţă se produce astfel: diapazonul vibrează, undele sonore corespunzătoare frecvenţei notei LA se transferă aerului ca şi în cazul apei descris mai sus, ajung la coarda LA din pian iar aceasta începe să vibreze cu aceaşi frecvenţă cu cea a diapazonului, reproducând nota LA. Însă acest fenomen se întâmplă doar dacă pianul are coarda LA perfect acordată cu diapazonul. Orice deficienţă în acordarea acestei corzi va împiedica apariţia fenomenului de rezonanţă. Iar dacă acest acordaj există, coarda LA a pianului va vibra atât timp cât diapazonul va vibra. Dacă diapazonul va vibra la nesfârşit, coarda LA a pianului va vibra şi ea la nesfârşit sau mai degrabă până când fizic se va distruge.

Şi apare un nou element în această poveste: este nevoie de energie pentru a menţine vibraţia diapazonului!!! Iar coarda LA a pianului are nevoie de energie pentru a-şi menţine forma şi acordajul pentru a putea prelua vibraţia diapazonului.

Un alt exemplu este radioul. Reglajul butonului care ne permite accesarea oricărui program este de fapt o punere în rezonanţă a radioului prin acordaj cu frecvenţa postului emiţător al programului respectiv. Cu cât reglăm mai precis acest acordaj, postul respectiv se prinde cu acurateţe şi fără paraziţi.

Şi aici apare consumul de energie, pe de o parte din partea emiţătorului pentru a emite unde radio dar şi din partea radioului – bateriile necesare funcţionării lui sunt vitale – pentru a putea menţine recepţia postului respectiv. Şi mai este un lucru de punctat: dacă emiţătorul are nevoie de energie mare pentru a emite la distanţe imense semnalul postului lui, receptorul are nevoie şi consumă o cantitate infinit mai mică, pentru a putea menţine rezonanţa cu programul respectiv. Acesta e un lucru esenţial de ţinut minte!

Elementele principale ca fenomenul de rezonanţă să se producă sunt: emiţătorul – cel care produce vibraţiile şi le emite, în cazul nostru diapazonul sau postul de radio, receptorul – cel care receptează aceste vibraţii prin fenomenul de rezonanţă, în cazul nostru coarda LA a pianului sau aparatul de radio,  frecvenţa – adică numărul de vibraţii produse de către emiţător, şi nu în ultimul rând energia consumată pentru a menţine emisia vibraţiei la emiţător cât şi menţinerea rezonanţei la receptor.

Şi acum gata cu fizica! Şi să începem să gândim la o scară mult mai mare decât atât şi să ne introducem şi pe noi, ca fiinţe, în această ecuaţie… ( va urma)…

Reclame
Galerie | Acest articol a fost publicat în diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre REZONANŢĂ (prima parte)

  1. Maries claudiu zice:

    Si cum am putea sa dam o frecventa apei incat cu ajutorul electrolizei sa se descompuna?

    • adisava123 zice:

      Aplicaţia fizică a rezonanţei? Este vizibilă peste tot. Fizicienii, inginerii, oamenii de ştiinţă pot să-ţi răspundă la această întrebare… Aplicaţia Rezonanţei în plan spiritual e mai interesantă pentru noi ca fiinţe şi inteligente şi spirituale… Cu siguranţă însă aplicaţiile fizice ale rezonanţei sunt fascinante şi aplicabile şi ele…Vedem acest lucru în toate invenţiile de până acum… Poate că e timpul să extindem rezonanţa cu care ne întâlnim în fizică, inginerie, chimie, etc la tot ce însemnăm noi ca întreg: trup-minte-suflet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s